( Trairi extrase din luna 04, ziua 13, anul 2016)
Ce o fi fost in 13.04.2016 ?
Pentru mine ca entitate in prima parte a zilei am fost purtata pe aripi de vant si am vizitat Raiul, iar in a doua parte a zilei am coborat in cel mai jos nivel al pamantului. Cu toate ca aveam cunostiinta ca exista o scara pentru urcus si coboras, de data aceasta am avut onoarea de a fi urcata in lift. Cateva cuvinte, apoi un moment de rumegare al ideilor si intr-o secunda parca m-am teleportat acolo in fundul pamantului, intinsa la orizontala.
O seringa care continea lichidul aproape letal ma astepta. Doza administrata a provocat durere mentala, durere suflteasca, mi-a rapit trairile a "n" ani si avea ca sarcina sa-mi stearga amintirile frumoase. Realizam pericolul insa eram neputincioasa si in acele momente nu imi doream decat sa mai am putere pentru a tine ochii deschisi, caci deja pe vene simteam cum circula cu repeziciune durere...
Daca aveam sa tin ochii deschisi , acest fapt era racheta mea de semnalizare catre Dumnezeu, ca sunt in pericol , ca imi este greu si doare. Daca vedea racheta, atunci El avea sa stie ca inca traiesc. Otrava cuvintelor cand pleaca pe vene paralizeaza intai creierul, apoi sufletul (nu inima) si incet , incet ,simti organele cum vor sa isi incetineasca activitatea si vor sa-ti spuna " La revedere!"
Constiinta striga la mine:
- Ochii!... Ochii! ...tine ochii deschisi!!!!
In delirul creierului, mainile le simteam amortite si tot ceea ce reprezentam "eu" nu mai raspundea la comenzi.O senzatie de vid si zadarnicie imi transforma trupul in ceva puhav! Simteam cum se insaleaza dezechilibrul si apoi aveam sa imi tarai sufletul si eternitatea prin desert. Cu ochii mijiti, cu mintea si sufletul gol astept...nu stiu ce dar astept!
Cand am simtit ca s-a consumat infinitul , a doua doza , a doua seringa si un ac format din cuvinte statea indreptat catre mine. Un inger imi ia pulsul, tensiunea si din nou simt pe vene lichid, insa de data aceasta, lichidul cu "ai incredere in mine". Spre uimirea mea, este acelasi inger, ingerul care mi-a produs caderea insa de data aceasta are asezate cu grija in spate aripile albe. Ascult o liniste apasatoare si lacrimile curg avand de gand sa se scurga pana la epuizare.
Doi ochi orbi si o zi oarba!
Lichidul rece din seringa nu face decat sa ma aseze din nou in pozitie bipeda, sa imi aranjeze putin hainele si parul, sa ma rujeze sperand ca o sa arat din nou la fel. Da ! Pe exterior ! De interior trebuie sa ma ocup eu! De frica seringilor , duc monstruos la gura paharul ce continea sufletul meu si il beau pe nerasuflate.
... Cu vioiciunea melcului , trupul flasc incepe sa revina la viata. Ca o binecuvantare sosita de "acasa"(semn ca racheta mea de semnalizare fusese vazuta), doi calugari imi deschid a doua zi usa de la birou . Dupa o discutie de cateva minute, nu ii las sa plece si ii rog sa ma binucuvanteze. Unul isi aseaza mana peste capul meu si sopteste cateva cuvinte calde. Celalalt imi daruieste o carticica si o tableta de glucoza. Deschid carticica si pe prima pagina este scris un mesaj care imi da senzatia ca este scris special pentru mine:
" Mintea omului este ca o moara. De-i dai materie buna va da ganduri bune, de nu...pierzare"
Pe ultima fila cu litere de-o schioapa scrie asa: " Nu lasa fleacurile sa-ti tulbure pacea mintii...Viata este mult prea pretioasa pentru a fi sacrificata celor trecatoare si marunte...Ignora totul. Ramai consecvent in legea lui Dumnezeu , singurul lucru care conteaza."
...Dupa ce sorb cuvintele carticelei , ma infrupt din bucatica de glucoza! Am primit anafura !
Ma semnez eu, cu sufletul si din suflet !
LIA
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu