Mergând prin lume in pelerinajul meu de zi cu zi, mi-am dat seama ca in majoritatea situatiilor semenii mei sunt imbracati, tapetati as putea spune sau chiar blindati cu masti. Zabovesc la fiecare trecator , cautand sa gasesc un detaliu care m-ar putea face sa-mi aduc aminte de acel el sau ea fara masca.
Zadarnic.
Nemaivazand chipuri mi-am indreptat privirea spre in jos, insa am constatat cu mirare ca atunci când un suflet si-a creat o masca si o foloseste zilnic, din pamant rasare o alta, exact ca un bolovan. ..Si atunci drumurile noaste sunt presarate cu masti...
Cei care stiu cel mai bine sa dea la spate sentimente si cei mai sportivi, reusesc sa le sara , altii se identifica cu ele.
Cu ochii pierduti in fisa de asamblare , incerc sa demontez mecanismul mastii insa purtatorii tin cu dintii pana si de ultimul surub.
Nu aceasta este solutia !
Poate ca solutia consta intr-un cocktail realizat din ingrediente foarte vechi care din cauza vechimii sunt rancede si au mucegait si oamenii nu le mai folosesc: bunatate, blandete , cinste, omenie , amabilitate, iertare, loialitate, impartialitate, empatie si alte calitati de mult uitate de noi toti care traim si suntem intr-o vesnica goana dupa ceva.
Culmea este ca avem tot ce ne trebuie...avem aparatura mai sofisticata in orice domeniu, aparatura care ne ajuta sa economisim timp, insa timp nu avem si atunci punem o masca, avem profesori mai buni si elevi mai slabi pregatiti , care poarta masca copiilor olimpici( ii gasiti in clasele copiilor vostri), avem preoti mai multi si credinciosi mai putini si masca aceasta se numeste a evlaviei, colegi de serviciu mai devotati care poarta masca interesului. Stiti care cred ca este paradoxul?.... Avem medici mai bine pregatiti insa noi traim mai putin ! Acesta este momentul real când cad mastile. In acest moment nu se mai potriveste nimic, totul se reduce la un abur, la umbra omului ce ai fost si amintiri.
In aceasta calatorie , aici si acum imi doresc sa întâlnesc oameni sinceri, oameni la care sa le vad chipul nu masca!
Imi doresc sa existe o zi recunoscuta la nivel mondial..."Ziua naturaletii" sau "Ziua in care au cazut mastile".
Sa fim noi!
Ma semnez eu, cu sufletul si din suflet!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu